Ce este a doua voce
A doua voce este o a doua melodie, cântată sau interpretată împreună cu cea principală, la altă înălțime. Are același ritm, sau aproape, și urmează conturul primei voci, dar nu cântă aceleași note: formează cu ea intervale care sună bine împreună. Este vocea pe care duoul o face deasupra melodiei, cea pe care corul o pune dedesubt și cea a celei de-a doua chitări care cântă solo alături.
O a doua voce bună abia se aude singură: muzica devine mai plină când cele două sună împreună. De aceea cine face a doua voce trebuie să cunoască bine melodia și să-l asculte tot timpul pe celălalt.
Terțe și sexte, și de ce sună bine
Aproape orice a doua voce populară este făcută din terțe și sexte. Terța de deasupra este nota tonalității aflată cu două trepte mai sus decât melodia; sexta de dedesubt este aceeași notă, cu o octavă mai jos. Numărătoarea se face mereu în tonalitate, de aceea terța iese mare (4 semitonuri) sau mică (3 semitonuri) după treaptă. În Do major, este mare deasupra notelor Do, Fa și Sol și mică deasupra notelor Re, Mi, La și Si.
Terțele și sextele sunt consonanțe imperfecte: sună stabil și dulce, dar nu se contopesc într-o singură notă ca octava și cvinta. Frecvențele celor două note sunt aproape de raporturi simple (5:4 la terța mare, 6:5 la cea mică, 5:3 la sexta mare, 8:5 la cea mică), și totuși fiecare voce se aude în continuare ca o melodie proprie. Acest echilibru face duoul să sune împreună fără să devină o singură voce.
Exemplu: gama Do major în terțe
Fiecare rând este o treaptă a gamei Do major: nota melodiei, nota celei de-a doua voci și intervalul dintre ele.
| Treapta | Vocea 1 (melodia) | Vocea 2: terță deasupra | Interval |
|---|---|---|---|
| I | Do C | Mi E | terță mare |
| II | Re D | Fa F | terță mică |
| III | Mi E | Sol G | terță mică |
| IV | Fa F | La A | terță mare |
| V | Sol G | Si B | terță mare |
| VI | La A | Do C | terță mică |
| VII | Si B | Re D | terță mică |
Cum găsești a doua voce
Din gamă: află tonalitatea cântecului și, pentru fiecare notă a melodiei, numără două note în sus pe gamă. În Do major, peste Do vine Mi, peste Re vine Fa și tot așa. Numărând în gamă, terța iese deja mare sau mică la locul potrivit. Dacă melodia folosește o notă din afara tonalității, ajustează a doua voce după ureche.
După ureche: începe cu notele lungi și cu sfârșiturile de frază. Cântă melodia, ține ultima notă și caută, puțin mai sus, nota care sună împreună cu ea fără să se certe. Multe melodii se termină pe tonică, iar terța de deasupra tonicii (Do–Mi în Do major) este un bun punct de plecare. Apoi completează restul frazei urmând conturul melodiei.
Ascultă înainte să cânți: în instrument, a doua voce apare pe portativ și pe claviatură și poți reda ambele voci, doar melodia sau doar a doua voce. Dacă îți asculți partea singură de câteva ori, nu te mai lași tras de melodie când cânți împreună.
Duouri country și coruri
Într-un duo country brazilian (sertanejo), a doua voce merge de obicei în terțe deasupra melodiei. Când terța ar urca prea sus, vocea coboară la sexta de dedesubt și revine la terță de îndată ce poate. Schimbarea sună cel mai bine după o pauză sau după o notă lungă, iar cu cât sunt mai puține schimbări, cu atât sună mai firesc.
Într-un cor la două voci, a doua voce stă de obicei dedesubt și are mai multă libertate: amestecă terțe și sexte, uneori o cvintă sau o octavă, și merge mult în mișcare contrară (când melodia urcă, ea coboară). La sfârșitul frazelor, sensibila urcă la tonică (Si spre Do în Do major), iar încheierea cade de obicei pe tonică.
Greșeli frecvente
- Cvinte și octave paralele: când cele două voci merg împreună în cvinte perfecte (precum Do–Sol urmat de Re–La) sau în octave, se contopesc și sună ca o singură voce, mai groasă. Corurile le evită; în terțe și sexte nu apar.
- Încrucișarea vocilor: a doua voce, care era dedesubt, trece peste melodie (sau invers), iar ascultătorul pierde melodia din vedere. Dacă a doua voce e pe cale să se încrucișeze, schimbă octava sau intervalul.
- Terță în afara tonalității: dacă cânți mereu aceeași distanță (4 semitonuri), ieși din gamă. În Do major, terța mare deasupra notei Re ar fi Fa♯, care nu aparține tonalității; a doua voce corectă este Fa, o terță mică.
- Să te iei după melodie: fără să-și dea seama, cine face a doua voce ajunge să cânte melodia, la unison. Exersatul cu melodia redată și cu căștile pe urechi te ajută să-ți ții partea.
- Să forțezi notele înalte: dacă terța de deasupra urcă prea mult pentru vocea ta, nu forța: treci la sexta de dedesubt sau schimbă tonalitatea cântecului ca să încapă ambele voci.
Cum exersezi cu instrumentul
Instrumentul pentru a doua voce face calculele și redă ambele voci; exercițiul rămâne la tine. Un drum care funcționează:
- Alege melodia: una din bibliotecă, scrisă sau cântată la microfon. Începe cu una pe care o știi pe de rost.
- Alege stilul: începe cu „Terță deasupra”; dacă iese prea sus, treci la „Sextă dedesubt” sau la „Duo country (sertanejo)”.
- Ascultă ambele voci cu „Redă ambele voci”, apoi oprește melodia ca să auzi doar partea ta.
- Găsește o tonalitate comodă cu „Găsește tonalitatea pentru ambele voci”, care transpune cântecul ca ambele voci să încapă în ambitusurile alese.
- Exersează cu căști: la „Începe exersarea”, aplicația redă melodia, iar tu cânți a doua voce; fiecare notă se aprinde verde, galben sau roșu, iar la final primești o notă de la 0 la 100.
- Crește exigența treptat, de la „Ușor (±50 de cenți)” la „Greu (±20)”, apoi schimbați rolurile: cântă melodia în timp ce a doua voce se aude.